A trecut aproape o saptamana de cand asteptam un raspuns de la o clinica.
O sa ziceti , ei si ce? Pai da , dar nervii mei parca stau pe ace. Este o sansa la vindecare sau macar sa incercam sa facem ceva.
Oare sa fie blestem sau ce?
Tocmai mi-a spus despre baietelul care l-au acceptat saptamana trecuta. Clar era un caz asemanator de rabdomiosarcom , tot dupa autotransplant , dar din pacate era deja in coma :( ... si au primit acceptul de a merge acolo.
Si noi.....? Si noi asteptam.
Si ma uit la Emma cat de vie e si cata energie are si ... cat de mult mi-as dori sa se faca bine.
Probabil ca asa o sa fac. Daca nu primesc raspuns pana saptamana care vine , ma infiintez la ei la poarta. Doar nu o sa ma dea afara. Pe mine poate ca da , dar pe copil sigur nu.
Oare cum e mai bine sa fac?
joi, 8 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
