Ma intreb unde am gresit. Degeaba plang si te chem ca tu tot nu vei mai veni.
Peste 2 zile ar fi fost ziua ta , iar acum deja as fi avut multe pregatiri de facut ... , dar acum nu fac nimic. Stau doar si plang ca tu nu mai esti.
Ce ar fi trebuit sa fac?
Poate ca nu trebuia sa te las sa mori singura. Nu inteleg eu de ce nu am murit. La ce bun toata durerea asta care a ramas in urma ta?
Vei avea un fratior si probabil ca ati fi facut toate nebuniile din lume si v-ati fi potrivit de minune , dar asa ... acum si el e singur , nu te are pe tine.
Imi este cumplit de dor si doare si nu pot explica ce simt , dar daca dincolo mai este ceva , oare cum te simti tu dragostea mea? Esti singura? Oare si tu plangi?
Te iubesc atat de mult si imi este asa de dor :(((( si nu imi pot reveni nicicum. Nu pot gasi bucuria ca ai existat si ca ai fost cu noi macar atatia ani si nu imi pot ierta ca ai murit :((. Cum am putut sa te las sa mori :(( , tu dragostea mea :((
luni, 22 iunie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Aidule drag,
Si azi si maine,mai ales,ca de altfel si ieri si alataieri...am fost,sunt si voi fi,cu mintea si sufletul alaturi de tine...Fizic nu stiu sa te ajut si nici nu stiu sa ma arat,dar te rog sa ma lasi sa te ajut,cat pot,cum pot si cu ce pot...oricand,tu zi numai...
Si mai cred eu ca scumpetea de ingeras nu plange...e bine dincolo,caci e asa cum ar trebui sa fie...si te vede si stie ca inima iti este franta...Las-o sa se bucure asa cum este.Si cum iti scriam o data:o sa va intalniti,ai rabdare,toate au rostul lor...
Te strang cu mare drag in brate!
Trimiteţi un comentariu