luni, 22 iunie 2009

Ce as fi putut sa fac?

Ma intreb unde am gresit. Degeaba plang si te chem ca tu tot nu vei mai veni.
Peste 2 zile ar fi fost ziua ta , iar acum deja as fi avut multe pregatiri de facut ... , dar acum nu fac nimic. Stau doar si plang ca tu nu mai esti.
Ce ar fi trebuit sa fac?
Poate ca nu trebuia sa te las sa mori singura. Nu inteleg eu de ce nu am murit. La ce bun toata durerea asta care a ramas in urma ta?
Vei avea un fratior si probabil ca ati fi facut toate nebuniile din lume si v-ati fi potrivit de minune , dar asa ... acum si el e singur , nu te are pe tine.
Imi este cumplit de dor si doare si nu pot explica ce simt , dar daca dincolo mai este ceva , oare cum te simti tu dragostea mea? Esti singura? Oare si tu plangi?
Te iubesc atat de mult si imi este asa de dor :(((( si nu imi pot reveni nicicum. Nu pot gasi bucuria ca ai existat si ca ai fost cu noi macar atatia ani si nu imi pot ierta ca ai murit :((. Cum am putut sa te las sa mori :(( , tu dragostea mea :((

2 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Aidule drag,
Si azi si maine,mai ales,ca de altfel si ieri si alataieri...am fost,sunt si voi fi,cu mintea si sufletul alaturi de tine...Fizic nu stiu sa te ajut si nici nu stiu sa ma arat,dar te rog sa ma lasi sa te ajut,cat pot,cum pot si cu ce pot...oricand,tu zi numai...
Si mai cred eu ca scumpetea de ingeras nu plange...e bine dincolo,caci e asa cum ar trebui sa fie...si te vede si stie ca inima iti este franta...Las-o sa se bucure asa cum este.Si cum iti scriam o data:o sa va intalniti,ai rabdare,toate au rostul lor...
Te strang cu mare drag in brate!

ulili spunea...

...nici nu stiu cum sa incep, ce sa zic, insa simt ca trebuie sa scriu, altfel nu as mai putea sa dorm de acum linistita niciodata.
Ma gandesc de cateva zile la tine draga Aida, un om necunoscut mie si totusi in sufletul meu de cateva zile bune...am citit tot ce am gasit despre ceea ce ai scris tu pe aici( uite cate e ora si nu ma pot dezlipi de pc)..daca ma intrebi cum am dat de tine pot sa zic doar atat, citeam pe net despre cancer ( poate vreodata o sa-ti spun si de ce ma interesa acest subiect, desii acum e tardiv)....vreau sa-ti transmit ca esti cea mai speciala mama de care am "dat" eu vreodata( eu sunt mama unei fetite mari, de 17 ani) ....TE "IUBESC" si te admir din tot sufletul meu, si mi-e ciuda ca nu am dat de tine acum cativa ani cand as fi putut si eu sa te incurajez, poate sa ajut in vreun fel sau altul ( stau in cluj) ...sunt fara cuvinte in fata unei asa mame! multa sanatate si tot binele din lume!
P.S. vreu ( cand o sa poti tu...) sa stiu daca mai scrii pe vreun blog cu celelalte mamici..eu nu am mai gasit nimic de pe la finele anului 2009.
inca odata, sanatate!..cu lacrimi in ochi...