Stau in fata paginii albe de zile bune. As avea atatea sa spun si totusi este atat de greu.
Nici macar nu stiu de unde sa incep.
Probabil alta data , acum e prea tarziu.
joi, 4 februarie 2010
luni, 22 iunie 2009
Ce as fi putut sa fac?
Ma intreb unde am gresit. Degeaba plang si te chem ca tu tot nu vei mai veni.
Peste 2 zile ar fi fost ziua ta , iar acum deja as fi avut multe pregatiri de facut ... , dar acum nu fac nimic. Stau doar si plang ca tu nu mai esti.
Ce ar fi trebuit sa fac?
Poate ca nu trebuia sa te las sa mori singura. Nu inteleg eu de ce nu am murit. La ce bun toata durerea asta care a ramas in urma ta?
Vei avea un fratior si probabil ca ati fi facut toate nebuniile din lume si v-ati fi potrivit de minune , dar asa ... acum si el e singur , nu te are pe tine.
Imi este cumplit de dor si doare si nu pot explica ce simt , dar daca dincolo mai este ceva , oare cum te simti tu dragostea mea? Esti singura? Oare si tu plangi?
Te iubesc atat de mult si imi este asa de dor :(((( si nu imi pot reveni nicicum. Nu pot gasi bucuria ca ai existat si ca ai fost cu noi macar atatia ani si nu imi pot ierta ca ai murit :((. Cum am putut sa te las sa mori :(( , tu dragostea mea :((
Peste 2 zile ar fi fost ziua ta , iar acum deja as fi avut multe pregatiri de facut ... , dar acum nu fac nimic. Stau doar si plang ca tu nu mai esti.
Ce ar fi trebuit sa fac?
Poate ca nu trebuia sa te las sa mori singura. Nu inteleg eu de ce nu am murit. La ce bun toata durerea asta care a ramas in urma ta?
Vei avea un fratior si probabil ca ati fi facut toate nebuniile din lume si v-ati fi potrivit de minune , dar asa ... acum si el e singur , nu te are pe tine.
Imi este cumplit de dor si doare si nu pot explica ce simt , dar daca dincolo mai este ceva , oare cum te simti tu dragostea mea? Esti singura? Oare si tu plangi?
Te iubesc atat de mult si imi este asa de dor :(((( si nu imi pot reveni nicicum. Nu pot gasi bucuria ca ai existat si ca ai fost cu noi macar atatia ani si nu imi pot ierta ca ai murit :((. Cum am putut sa te las sa mori :(( , tu dragostea mea :((
miercuri, 26 noiembrie 2008
Durere
S-a ajuns la durere. Copilitza mea scumpa sufera de durere si eu nu o pot ajuta.
Si este atat de ingrijorata ca piciorusul ei nu se mai desumfla si ma tot intreaba "de ce nu se mai desumfla?" , "mami , fa ceva sa se desumfle piciorul si sa nu ma mai doara" , "dar ce are ma , parca a inebunit" si eu nu zic nimic , doar o ung cu diverse si comprese , si oare cum as putea sa ii explic asa ceva?
Si sufletul meu plange si e rupt in bucati de durere , iar eu rad in continuare si zambesc si spun glume ca sa ii abat atentia de la durere si sa nu o ingrijorez si mai rau.
Doamne Iisuse , te rog , arata-ti maretia si bunatatea nemarginita si infaptuieste minunea si da-i sanatate fetitei mele
Si este atat de ingrijorata ca piciorusul ei nu se mai desumfla si ma tot intreaba "de ce nu se mai desumfla?" , "mami , fa ceva sa se desumfle piciorul si sa nu ma mai doara" , "dar ce are ma , parca a inebunit" si eu nu zic nimic , doar o ung cu diverse si comprese , si oare cum as putea sa ii explic asa ceva?
Si sufletul meu plange si e rupt in bucati de durere , iar eu rad in continuare si zambesc si spun glume ca sa ii abat atentia de la durere si sa nu o ingrijorez si mai rau.
Doamne Iisuse , te rog , arata-ti maretia si bunatatea nemarginita si infaptuieste minunea si da-i sanatate fetitei mele
duminică, 28 septembrie 2008
Tratament pentru cancer?!?! in viitorul apropiat
JOHN KANZIUS, UNDELE RADIO ŞI CANCERUL
"Nanoterapia ar putea înlocui chimioterapia şi radioterapia în tratamentul cancerului"
Francisc Grünberg YO4PX
Am publicat mai demult la rubrica MOZAIC DX un scurt material intitulat "Un radioamator descoperă un nou procedeu împotriva cancerului!", preluat de pe saitul publicaţiei Los Angeles Times citat de The Southgate Amateur Radio Club. Îl voi relua acum, ca o introducere la senzaţionalul interviu realizat cu John Kanzius, K3TUP (un radioamator deosebit de pasionat şi activ) de Lesley Stahl de la prestigiosul canal de televiziune CBS şi transmis în ziua de duminică 13 aprilie 2008 în emisiunea 60 de minute. Filmul interviului cu o durată de 12 minute poate fi văzut prin clic pe săgeata din centrul ecranului, iar transcrierea completă a acestuia poate fi citită mai jos în traducere.
* * *
John Kanzius, K3TUP, s-ar putea să fi descoperit ceea ce ştiinţa medicală nu a reuşit de decenii, şi anume un tratament pentru anumite tipuri de cancer. Conform celor postate pe QRZ.com de Terry Graves K7FE, metoda lui K3TUP încălzeşte celulele canceroase cu radiofrecvenţă, după ce acestea au fost combinate cu nanoparticule conductive, introduse în corp prin tablete sau injecţii. Nanoparticulele se încălzesc atunci când sunt expuse la radiofrecvenţă (13,56 MHz) şi distrug celula canceroasă. Celulele sănătoase nu atrag nanoparticulele la fel de intens ca cele afectate de cancer şi nu sunt deteriorate de tratament.
http://www.cbsnews.com/sections/i_video/main500251.shtml?id=4011961n
Metoda descoperită de Kanzius se află actualmente în curs de testare cu succes pe animale. Din păcate cancerul de care suferă Kanzius însuşi a recidivat, de aceea el speră că metoda sa va obţine în curând aprobarea autorităţilor guvernamentale, aceasta în folosul altor bolnavi şi, poate, şi în propriul său folos. Kanzius s-a născut în 1944 şi suferă de limfom non-Hodgkin. El este un autodidact şi locuieşte în Erie, Pennsylvania.
Mai multe detalii despre munca lui Kanzius în lupta împotriva teribilei maladii se pot găsi pe Wikipedia the Free Encyclopedia la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/John_Kanzius
* * *
Clic pe săgeata din centrul ecranului
Acest film rulează pe serverul CBS şi va putea fi văzut
numai până când administratorii saitului îl vor păstra disponibil pentru public.
APARATUL KANZIUS - UN REMEDIU AL CANCERULUI?
(CBS) Ce aţi zice dacă v-am spune că un om fără nici un fel de pregătire în domeniul ştiinţific sau medical, care nu a absolvit nici măcar colegiul, a inventat un procedeu care ar putea constitui cel mai promiţător progres în cercetarea cancerului din ultimii ani?
Ei bine, e adevărat, şi dacă vi se pare că aşa ceva e de necrezut, aflaţi: a făcut descoperirea folosind tigăile de clătite ale soţiei sale şi nişte hot dog-uri.
Numele său este John Kanzius, fost om de afaceri şi tehnician radio. El a construit un aparat care emite unde radio şi cu potenţialul căruia a reuşit să-i entuziasmeze într-atât pe cercetătorii din domeniul cancerului, încât aceştia investesc bani şi eforturi pentru testarea sa.
Iată partea importantă: dacă testele clinice vor da rezultate bune - dar până atunci mai e cale lungă - aparatul lui Kanzius va "împuşca" celulele canceroase din tot corpul bolnavului, fără ca acesta să fie nevoit să ia medicamente sau să fie operat, totul fără nici un fel de efecte secundare. Cel puţin aceasta este ideea.
Ultimul lucru pe care John Kanzius îşi putea închipui că îl va face vreodată era acela de a trata cancerul. Fost director de radio şi televiziune în Pennsylvania, el se retrăsese în Florida pentru a se bucura de anii săi de pensie. "Nu am nici un fel de interese comerciale în domeniul cancerului. În mod normal în asemenea treburi n-ar trebui să se amestece nespecialişti ca mine, ele ar trebui să rămână apanajul medicilor şi cercetătorilor", i-a declarat el corespondentei CBS Lesley Stahl.
"Dar iată că mai e nevoie câteodată şi de cineva din afara branşei", remarcă Stahl.
"Da, câteodată, cu condiţia să mai aibă parte şi de puţin noroc", răspunse Kanzius.
Însă cu greu s-ar putea numi noroc împrejurarea care i-a dat lui Kanzius ideea de a utiliza undele radio pentru a ucide celulele canceroase: acum şase ani a fost diagnosticat cu leucemie în fază terminală, şi de atunci a fost supus la 36 de şedinţe de chimioterapie toxică. Dar nu propria sa stare a fost aceea care l-a motivat, ci vederea ochilor duşi în fundul capului ai copiilor bolnavi de cancer din Centrul de oncologie M.D. Anderson din Houston.
"Le-am văzut zâmbetele şi am simţit că sufletul lor este frânt. Păreau să întrebe: "De ce nu pot ei să facă ceva pentru mine?", îi spuse Kanzius lui Stahl.
"Deci gândul la copii a început să vă obsedeze?" întrebă Stahl.
"Feţele lor. Îmi amintesc cum îşi strângeau în braţe ursuleţii de pluş, şi aşa mai departe", răspunse Kanzius. "Apoi, la scurt timp după aceea mi-am început propriul meu tratament de chimioterapie, a treia mea şedinţă de chimioterapie."
Kanzius îi povesti lui Stahl că tratamentul l-a îmbolnăvit foarte rău şi că nu putea dormi nopţile. "Şi mi-am spus: trebuie să existe o metodă mai bună pentru tratarea cancerului."
Într-o asemenea noapte de insomnie i s-a aprins luminiţa. Când era tânăr Kanzius construia aparate de radio din piese vechi, aşa că el cunoştea puterea tainică a undelor radio. Bolnav de pe urma chimioterapiei, se sculă din pat, se duse în bucătărie şi începu să construiască un aparat care să emită unde radio.
"Am început să caut în bufet, am văzut tigăile de plăcintă şi mi-am spus: "Astea sunt perfecte. Le pot modifica", îşi aminteşte el.
Marianne, soţia lui se trezi în noaptea aceea la auzul unor zgomote şi vociferări. "Ca să fiu sinceră, am fost îngrijorată că şi-a pierdut minţile", îi spuse ea lui Stahl.
"I-a părut rău de mine", adăugă Kanzius.
"Aşa e", confirmă Marianne. "Şi i-am spus: Scumpule, ştii bine că medicii nu pot găsi un leac al cancerului. Cum îţi poţi închipui că tu vei reuşi?"
Asta a dorit să afle şi emisiunea 60 de minute, aşa că Stahl s-a dus să vadă "laboratorul" aflat în garajul lui Kanzius.
Iată procedeul: o cutie emite unde radio înspre o altă cutie, creând suficientă energie pentru a activa gazul dintr-un tub fluorescent. Kanzius îşi pune mâna între cutii, pentru a demonstra că undele radio sunt nepericuloase pentru corpul omenesc.
"Aşadar, de la bun început încercaţi să demonstraţi că undele radio pot activa gazul, fără să dăuneze omului", remarcă Stahl. "Pentru că sunteţi în căutarea unui tratament care să nu aibă efecte secundare, la aşa ceva vă gândiţi, nu-i aşa?"
"Nici un fel de efecte secundare", răspunse Kanzius.
(CBS) Dar cum se pot concentra undele radio pentru a distruge celulele canceroase?"
"Aceasta a fost următoarea întrebare de 64.000 de dolari", spuse Kanzius.
Răspunsul a costat mult mai mult decât atât. Kanzius a cheltuit circa 200.000 de dolari pentru a construi o versiune mai evoluată a aparatului său. El ştia că metalul se încălzeşte atunci când este expus la unde radio de mare putere. Aşadar, ce s-ar întâmpla dacă într-o tumoare s-ar injecta nişte metal şi ar fi bombardată apoi cu un fascicul de unde radio? S-ar încălzi oare metalul şi ar ucide celulele canceroase, lăsând însă zona din jurul acestora nevătămată? Primele sale teste au fost făcute cu un hot dog.
"Îl voi injecta cu nişte sulfat de cupru", explică Kanzius, demonstrând funcţionarea aparatului. "Şi voi aplica cateterul exact în zona în care s-a făcut injectarea." Kanzius plasă hot dog-ul în aparatul său de unde radio şi Stahl putu vedea cum creşte temperatura exact în zona în care se injectase soluţia de metal, dar nicăieri în alte zone.
"Iar când am văzut că temperatura creşte mi-am zis: Evrika, am reuşit", îşi aminteşte Kanzius. "Şi m-am gândit: trebuie să opresc aparatul şi să văd dacă mai jos a rămas rece. Aşa că l-am stins, mi-am luat cateterul şi am coborât aici, unde a fost injectat. Şi temperatura descrescuse. Şi mi-am spus: Doamne, se pare că am reuşit să găsesc ceva."
Kanzius a presupus că a descoperit o metodă de a ataca celulele canceroase, fără pagubele colaterale cauzate de chimioterapie şi de radiaţii. Acum invenţia sa se află în laboratoarele a două importante centre de cercetări, Universitatea din Pittsburgh şi M.D. Anderson, unde sunt testate de Dr. Steven Curley, un chirurg specializat în cancerul hepatic.
"Această tehnologie ne-ar putea permite să tratăm aproape orice tip de cancer care se poate imagina", i-a spus doctorul Curley lui Stahl. "Trebuie să vă spun că în 20 de ani de cercetări acesta este lucrul cel mai captivant pe care l-am întâlnit."
Aceasta pentru că John Kanzius l-a impresionat pe Curley cu o altă idee remarcabilă: aceea de a combina undele radio emise de aparatul său cu ceva ieşit din comun: nanoparticulele erei spaţiale, făcute din metal sau carbon. Ele sunt atât de minuscule că încap cu miile într-o singură celulă canceroasă. Din cauză că sunt metalice Kanzius speră că undele sale radio le vor încălzi suficient pentru a ucide cancerul.
"Dacă aceste nanoparticule se vor comporta astfel, chiar că avem de-a face cu o mare descoperire", i-a spus Kanzius lui Stahl.
Atunci a intrat în scenă Rick Smalley, un alt pacient al spitalului M.D. Anderson, omul care a obţinut premiul Nobel pentru descoperirea nanoparticulelor făcute din carbon. Şi, printr-o întâmplare providenţială, Dr.Curley a fost chemat într-o zi să-l examineze pe Smalley. Înainte de plecare acesta l-a rugat să-i dea o cantitate mică din nanoparticulele sale.
"Am început să-i spun ce vroiam să fac, că m-am gândit că particulele se vor încălzi. S-a uitat la mine lung şi nu a spus nimic. Apoi m-a privit iar şi a spus: "N-o să meargă", îşi aminteşte Curley. "A râs apoi şi a zis: Uite, îţi voi da ceva particule. Dar să nu fii prea dezamăgit." Aşa că Dr.Curley i-a adus lui John Kanzius o fiolă cu acele nanoparticule preţioase.
(CBS) Iar într-o zi de august a anului 2005 Curley şi Kanzius le-au testat. Se vor încălzi oare nanoparticulele metalice suficient de mult pentru a ucide cancerul?
"Aşa că am luat nanoparticulele şi le-am plasat în câmpul radio. Şi în circa 15 de secunde ele fierbeau şi se încingeau. Steve Curley nu se mai putu stăpâni. Îi telefonă lui Rick Smalley şi îi spuse: Rick, n-o să-ţi vină să crezi. Nanoparticulele tale s-au făcut ferfeniţă", îşi aminteşte Kanzius.
Răspunsul lui Smalley? "A tăcut un răstimp, apoi a spus doar atât: Holly shit" (expresie colocvială intraductibilă, uşor vulgară, exprimând uimirea, de obicei în cazul unor situaţii îmbucurătoare - nota trad.)
Nu la multă vreme după aceea Smalley a murit de limfom. Iniţial sceptic, el devenise cel mai înflăcărat suporter al lui Kanzius.
"Nu prevăzuse rezultatul, dar l-a susţinut până şi pe patul său de moarte, atunci când i-a spus doctorului Curley: acest procedeu va schimba medicina pentru întotdeauna. Nu renunţaţi, indiferent ce greutăţi veţi întâmpina", îi povesteşte Kanzius lui Stahl.
Şi ei n-au renunţat. Au demonstrat deja că aparatul lui Kanzius poate încinge nanoparticulele şi poate coace cancerul până la anihilare în corpul animalelor. Dr.Curley a lucrat cu iepuri, iar în Pittsburg Dr.David Geller a demonstrat emisiunii 60 de minute cum a folosit nanoparticulele făcute din aur pentru a distruge celulele canceroase crescute în şobolani.
"Acum urmează să injectăm nanoparticulele direct în tumoare", explică Dr. Geller.
În cursul cercetărilor şobolanii, anesteziaţi pentru a sta liniştiţi, au fost expuşi undelor radio ale lui Kanzius. Ulterior Dr.Geller le-a examinat tumorile la microscop. "Ceea ce vedeţi sunt celulele care au început să se dezmembreze. Uitaţi-vă la spaţiile albe dintre ele. Corpul celulei se contractă, celulele sunt pe cale să moară", a precizat Geller.
"Şi din aceasta puteţi deduce dacă zona dimprejurul tumorii a suferit vreo distrugere?" întrebă Stahl.
"Cercetând animalul noi nu am putut observa nici un fel de distrugere a ţesuturilor înconjurătoare", spuse Geller.
Până acum metoda Kanzius a fost aplicată numai tumorilor solide, localizate în animale. Scopul final este tratarea cancerului care s-a metastaziat sau s-a răspândit în alte părţi ale corpului. Acele celule vagaboande, nedetectabile sunt cele care cel mai adesea îi omoară pe oameni, iar problema constă în a reuşi să le găsim.
"Dacă nu putem ţinti celulele microscopice, metoda nu va deveni un tratament", spuse Curley.
(CBS) De aceea Curley încearcă să folosească molecule speciale, programate să ţintească celulele canceroase şi să alipească la ele nanoparticule. El i-a arătat lui Stahl un film de animaţie care înfăţişa felul în care se speră că această bombardare a celulelor va acţiona într-o bună zi, printr-o simplă injectare a unor nanoparticule din aur în circuitul sangvin.
"Ceea ce vedeţi este un exemplu al unei nanoparticule cu un anticorp pe el, astfel că anticorpul joacă rolul moleculei ţintite", explică Curley. "Vă puteţi imagina bilioane de astfel de nanoparticule de aur circulând prin corp şi, odată ajunse în vasele de sânge, ataşându-se de tumoare, străpungând-o şi alipindu-se pe suprafaţa celulei."
"A celulei canceroase. Ele nu se vor alipi pe o celulă sănătoasă", remarcă Stahl.
"Exact, ele se vor alipi numai pe celula canceroasă. Acum vedeţi nanoparticulele în interiorul celulei, şi în această fază intervine tratamentul cu radiofrecvenţă al lui John Kanzius. Celulele se încing şi sunt distruse", spuse Curley.
"Dumnezeule! Parcă e un film dintr-acelea ştiinţifico-fantastice", spuse Stahl.
"Acum este deocamdată ceva ştiinţifico-fantastic", încuviinţă Curley. "Nu ne aflăm încă în faza de timp real, dar este ceva extrem de dătător de speranţe."
Chiar dacă în laborator totul se va dovedi în regulă, va mai dura încă vreo patru ani până să se poată trece la experimente pe oameni. Dar John Kanzius se teme că el nu are atâta timp la dispoziţie. De aceea, pentru a accelera cercetările el a făcut rost din donaţii de milioane de dolari şi şi-a popularizat invenţia cu ajutorul presei.
"E adevărat că de nenumărate ori comunitatea jurnalistică a prezentat relatări despre tratamentul cancerului", spune Stahl. "Chiar eu am scris o astfel de relatare în 1973... De câte ori am văzut astfel de metode, care funcţionează în condiţii de laborator, pe animale? Iar atunci când se trece la oameni ele nu mai dau rezultate."
"De zeci de ori", răspunse Curley.
Dar dacă de astă dată metoda va da rezultate, mai mult ca sigur că acestea nu-l vor mai putea ajuta pe cel care a inventat-o. John Kanzius ar mai avea la dispoziţie opţiunea unui transplant de măduvă, prin care ar putea câştiga ceva timp, dar după şase ani de chimioterapie o astfel de intervenţie ar fi pentru el o nouă încercare îngrozitoare.
"V-aţi spus vreodată "Mă las de treaba asta. Nu mai doresc să mă mai implic"?" îl întrebă Stahl.
"Da, răspunse Kanzius, am spus-o acum vreun an şi jumătate", răspunse Kanzius. "Dar apoi m-am răzgândit, gândindu-mă că, cu toate cercetările care au loc în instituţiile medicale, tare aş vrea să mai fiu în viaţă pentru a-l vedea pe primul pacient vindecat şi zâmbitor."
"Dumnezeule mare…" spuse Stahl.
"Şi atunci n-o să-mi mai pese de nimic", răspunse Kanzius.
Copyright © traducere şi adaptare Francisc Grünberg, YO4PX
Francisc Grünberg YO4PX
Articol aparut la 22-4-2008
"Nanoterapia ar putea înlocui chimioterapia şi radioterapia în tratamentul cancerului"
Francisc Grünberg YO4PX
Am publicat mai demult la rubrica MOZAIC DX un scurt material intitulat "Un radioamator descoperă un nou procedeu împotriva cancerului!", preluat de pe saitul publicaţiei Los Angeles Times citat de The Southgate Amateur Radio Club. Îl voi relua acum, ca o introducere la senzaţionalul interviu realizat cu John Kanzius, K3TUP (un radioamator deosebit de pasionat şi activ) de Lesley Stahl de la prestigiosul canal de televiziune CBS şi transmis în ziua de duminică 13 aprilie 2008 în emisiunea 60 de minute. Filmul interviului cu o durată de 12 minute poate fi văzut prin clic pe săgeata din centrul ecranului, iar transcrierea completă a acestuia poate fi citită mai jos în traducere.
* * *
John Kanzius, K3TUP, s-ar putea să fi descoperit ceea ce ştiinţa medicală nu a reuşit de decenii, şi anume un tratament pentru anumite tipuri de cancer. Conform celor postate pe QRZ.com de Terry Graves K7FE, metoda lui K3TUP încălzeşte celulele canceroase cu radiofrecvenţă, după ce acestea au fost combinate cu nanoparticule conductive, introduse în corp prin tablete sau injecţii. Nanoparticulele se încălzesc atunci când sunt expuse la radiofrecvenţă (13,56 MHz) şi distrug celula canceroasă. Celulele sănătoase nu atrag nanoparticulele la fel de intens ca cele afectate de cancer şi nu sunt deteriorate de tratament.
http://www.cbsnews.com/sections/i_video/main500251.shtml?id=4011961n
Metoda descoperită de Kanzius se află actualmente în curs de testare cu succes pe animale. Din păcate cancerul de care suferă Kanzius însuşi a recidivat, de aceea el speră că metoda sa va obţine în curând aprobarea autorităţilor guvernamentale, aceasta în folosul altor bolnavi şi, poate, şi în propriul său folos. Kanzius s-a născut în 1944 şi suferă de limfom non-Hodgkin. El este un autodidact şi locuieşte în Erie, Pennsylvania.
Mai multe detalii despre munca lui Kanzius în lupta împotriva teribilei maladii se pot găsi pe Wikipedia the Free Encyclopedia la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/John_Kanzius
* * *
Clic pe săgeata din centrul ecranului
Acest film rulează pe serverul CBS şi va putea fi văzut
numai până când administratorii saitului îl vor păstra disponibil pentru public.
APARATUL KANZIUS - UN REMEDIU AL CANCERULUI?
(CBS) Ce aţi zice dacă v-am spune că un om fără nici un fel de pregătire în domeniul ştiinţific sau medical, care nu a absolvit nici măcar colegiul, a inventat un procedeu care ar putea constitui cel mai promiţător progres în cercetarea cancerului din ultimii ani?
Ei bine, e adevărat, şi dacă vi se pare că aşa ceva e de necrezut, aflaţi: a făcut descoperirea folosind tigăile de clătite ale soţiei sale şi nişte hot dog-uri.
Numele său este John Kanzius, fost om de afaceri şi tehnician radio. El a construit un aparat care emite unde radio şi cu potenţialul căruia a reuşit să-i entuziasmeze într-atât pe cercetătorii din domeniul cancerului, încât aceştia investesc bani şi eforturi pentru testarea sa.
Iată partea importantă: dacă testele clinice vor da rezultate bune - dar până atunci mai e cale lungă - aparatul lui Kanzius va "împuşca" celulele canceroase din tot corpul bolnavului, fără ca acesta să fie nevoit să ia medicamente sau să fie operat, totul fără nici un fel de efecte secundare. Cel puţin aceasta este ideea.
Ultimul lucru pe care John Kanzius îşi putea închipui că îl va face vreodată era acela de a trata cancerul. Fost director de radio şi televiziune în Pennsylvania, el se retrăsese în Florida pentru a se bucura de anii săi de pensie. "Nu am nici un fel de interese comerciale în domeniul cancerului. În mod normal în asemenea treburi n-ar trebui să se amestece nespecialişti ca mine, ele ar trebui să rămână apanajul medicilor şi cercetătorilor", i-a declarat el corespondentei CBS Lesley Stahl.
"Dar iată că mai e nevoie câteodată şi de cineva din afara branşei", remarcă Stahl.
"Da, câteodată, cu condiţia să mai aibă parte şi de puţin noroc", răspunse Kanzius.
Însă cu greu s-ar putea numi noroc împrejurarea care i-a dat lui Kanzius ideea de a utiliza undele radio pentru a ucide celulele canceroase: acum şase ani a fost diagnosticat cu leucemie în fază terminală, şi de atunci a fost supus la 36 de şedinţe de chimioterapie toxică. Dar nu propria sa stare a fost aceea care l-a motivat, ci vederea ochilor duşi în fundul capului ai copiilor bolnavi de cancer din Centrul de oncologie M.D. Anderson din Houston.
"Le-am văzut zâmbetele şi am simţit că sufletul lor este frânt. Păreau să întrebe: "De ce nu pot ei să facă ceva pentru mine?", îi spuse Kanzius lui Stahl.
"Deci gândul la copii a început să vă obsedeze?" întrebă Stahl.
"Feţele lor. Îmi amintesc cum îşi strângeau în braţe ursuleţii de pluş, şi aşa mai departe", răspunse Kanzius. "Apoi, la scurt timp după aceea mi-am început propriul meu tratament de chimioterapie, a treia mea şedinţă de chimioterapie."
Kanzius îi povesti lui Stahl că tratamentul l-a îmbolnăvit foarte rău şi că nu putea dormi nopţile. "Şi mi-am spus: trebuie să existe o metodă mai bună pentru tratarea cancerului."
Într-o asemenea noapte de insomnie i s-a aprins luminiţa. Când era tânăr Kanzius construia aparate de radio din piese vechi, aşa că el cunoştea puterea tainică a undelor radio. Bolnav de pe urma chimioterapiei, se sculă din pat, se duse în bucătărie şi începu să construiască un aparat care să emită unde radio.
"Am început să caut în bufet, am văzut tigăile de plăcintă şi mi-am spus: "Astea sunt perfecte. Le pot modifica", îşi aminteşte el.
Marianne, soţia lui se trezi în noaptea aceea la auzul unor zgomote şi vociferări. "Ca să fiu sinceră, am fost îngrijorată că şi-a pierdut minţile", îi spuse ea lui Stahl.
"I-a părut rău de mine", adăugă Kanzius.
"Aşa e", confirmă Marianne. "Şi i-am spus: Scumpule, ştii bine că medicii nu pot găsi un leac al cancerului. Cum îţi poţi închipui că tu vei reuşi?"
Asta a dorit să afle şi emisiunea 60 de minute, aşa că Stahl s-a dus să vadă "laboratorul" aflat în garajul lui Kanzius.
Iată procedeul: o cutie emite unde radio înspre o altă cutie, creând suficientă energie pentru a activa gazul dintr-un tub fluorescent. Kanzius îşi pune mâna între cutii, pentru a demonstra că undele radio sunt nepericuloase pentru corpul omenesc.
"Aşadar, de la bun început încercaţi să demonstraţi că undele radio pot activa gazul, fără să dăuneze omului", remarcă Stahl. "Pentru că sunteţi în căutarea unui tratament care să nu aibă efecte secundare, la aşa ceva vă gândiţi, nu-i aşa?"
"Nici un fel de efecte secundare", răspunse Kanzius.
(CBS) Dar cum se pot concentra undele radio pentru a distruge celulele canceroase?"
"Aceasta a fost următoarea întrebare de 64.000 de dolari", spuse Kanzius.
Răspunsul a costat mult mai mult decât atât. Kanzius a cheltuit circa 200.000 de dolari pentru a construi o versiune mai evoluată a aparatului său. El ştia că metalul se încălzeşte atunci când este expus la unde radio de mare putere. Aşadar, ce s-ar întâmpla dacă într-o tumoare s-ar injecta nişte metal şi ar fi bombardată apoi cu un fascicul de unde radio? S-ar încălzi oare metalul şi ar ucide celulele canceroase, lăsând însă zona din jurul acestora nevătămată? Primele sale teste au fost făcute cu un hot dog.
"Îl voi injecta cu nişte sulfat de cupru", explică Kanzius, demonstrând funcţionarea aparatului. "Şi voi aplica cateterul exact în zona în care s-a făcut injectarea." Kanzius plasă hot dog-ul în aparatul său de unde radio şi Stahl putu vedea cum creşte temperatura exact în zona în care se injectase soluţia de metal, dar nicăieri în alte zone.
"Iar când am văzut că temperatura creşte mi-am zis: Evrika, am reuşit", îşi aminteşte Kanzius. "Şi m-am gândit: trebuie să opresc aparatul şi să văd dacă mai jos a rămas rece. Aşa că l-am stins, mi-am luat cateterul şi am coborât aici, unde a fost injectat. Şi temperatura descrescuse. Şi mi-am spus: Doamne, se pare că am reuşit să găsesc ceva."
Kanzius a presupus că a descoperit o metodă de a ataca celulele canceroase, fără pagubele colaterale cauzate de chimioterapie şi de radiaţii. Acum invenţia sa se află în laboratoarele a două importante centre de cercetări, Universitatea din Pittsburgh şi M.D. Anderson, unde sunt testate de Dr. Steven Curley, un chirurg specializat în cancerul hepatic.
"Această tehnologie ne-ar putea permite să tratăm aproape orice tip de cancer care se poate imagina", i-a spus doctorul Curley lui Stahl. "Trebuie să vă spun că în 20 de ani de cercetări acesta este lucrul cel mai captivant pe care l-am întâlnit."
Aceasta pentru că John Kanzius l-a impresionat pe Curley cu o altă idee remarcabilă: aceea de a combina undele radio emise de aparatul său cu ceva ieşit din comun: nanoparticulele erei spaţiale, făcute din metal sau carbon. Ele sunt atât de minuscule că încap cu miile într-o singură celulă canceroasă. Din cauză că sunt metalice Kanzius speră că undele sale radio le vor încălzi suficient pentru a ucide cancerul.
"Dacă aceste nanoparticule se vor comporta astfel, chiar că avem de-a face cu o mare descoperire", i-a spus Kanzius lui Stahl.
Atunci a intrat în scenă Rick Smalley, un alt pacient al spitalului M.D. Anderson, omul care a obţinut premiul Nobel pentru descoperirea nanoparticulelor făcute din carbon. Şi, printr-o întâmplare providenţială, Dr.Curley a fost chemat într-o zi să-l examineze pe Smalley. Înainte de plecare acesta l-a rugat să-i dea o cantitate mică din nanoparticulele sale.
"Am început să-i spun ce vroiam să fac, că m-am gândit că particulele se vor încălzi. S-a uitat la mine lung şi nu a spus nimic. Apoi m-a privit iar şi a spus: "N-o să meargă", îşi aminteşte Curley. "A râs apoi şi a zis: Uite, îţi voi da ceva particule. Dar să nu fii prea dezamăgit." Aşa că Dr.Curley i-a adus lui John Kanzius o fiolă cu acele nanoparticule preţioase.
(CBS) Iar într-o zi de august a anului 2005 Curley şi Kanzius le-au testat. Se vor încălzi oare nanoparticulele metalice suficient de mult pentru a ucide cancerul?
"Aşa că am luat nanoparticulele şi le-am plasat în câmpul radio. Şi în circa 15 de secunde ele fierbeau şi se încingeau. Steve Curley nu se mai putu stăpâni. Îi telefonă lui Rick Smalley şi îi spuse: Rick, n-o să-ţi vină să crezi. Nanoparticulele tale s-au făcut ferfeniţă", îşi aminteşte Kanzius.
Răspunsul lui Smalley? "A tăcut un răstimp, apoi a spus doar atât: Holly shit" (expresie colocvială intraductibilă, uşor vulgară, exprimând uimirea, de obicei în cazul unor situaţii îmbucurătoare - nota trad.)
Nu la multă vreme după aceea Smalley a murit de limfom. Iniţial sceptic, el devenise cel mai înflăcărat suporter al lui Kanzius.
"Nu prevăzuse rezultatul, dar l-a susţinut până şi pe patul său de moarte, atunci când i-a spus doctorului Curley: acest procedeu va schimba medicina pentru întotdeauna. Nu renunţaţi, indiferent ce greutăţi veţi întâmpina", îi povesteşte Kanzius lui Stahl.
Şi ei n-au renunţat. Au demonstrat deja că aparatul lui Kanzius poate încinge nanoparticulele şi poate coace cancerul până la anihilare în corpul animalelor. Dr.Curley a lucrat cu iepuri, iar în Pittsburg Dr.David Geller a demonstrat emisiunii 60 de minute cum a folosit nanoparticulele făcute din aur pentru a distruge celulele canceroase crescute în şobolani.
"Acum urmează să injectăm nanoparticulele direct în tumoare", explică Dr. Geller.
În cursul cercetărilor şobolanii, anesteziaţi pentru a sta liniştiţi, au fost expuşi undelor radio ale lui Kanzius. Ulterior Dr.Geller le-a examinat tumorile la microscop. "Ceea ce vedeţi sunt celulele care au început să se dezmembreze. Uitaţi-vă la spaţiile albe dintre ele. Corpul celulei se contractă, celulele sunt pe cale să moară", a precizat Geller.
"Şi din aceasta puteţi deduce dacă zona dimprejurul tumorii a suferit vreo distrugere?" întrebă Stahl.
"Cercetând animalul noi nu am putut observa nici un fel de distrugere a ţesuturilor înconjurătoare", spuse Geller.
Până acum metoda Kanzius a fost aplicată numai tumorilor solide, localizate în animale. Scopul final este tratarea cancerului care s-a metastaziat sau s-a răspândit în alte părţi ale corpului. Acele celule vagaboande, nedetectabile sunt cele care cel mai adesea îi omoară pe oameni, iar problema constă în a reuşi să le găsim.
"Dacă nu putem ţinti celulele microscopice, metoda nu va deveni un tratament", spuse Curley.
(CBS) De aceea Curley încearcă să folosească molecule speciale, programate să ţintească celulele canceroase şi să alipească la ele nanoparticule. El i-a arătat lui Stahl un film de animaţie care înfăţişa felul în care se speră că această bombardare a celulelor va acţiona într-o bună zi, printr-o simplă injectare a unor nanoparticule din aur în circuitul sangvin.
"Ceea ce vedeţi este un exemplu al unei nanoparticule cu un anticorp pe el, astfel că anticorpul joacă rolul moleculei ţintite", explică Curley. "Vă puteţi imagina bilioane de astfel de nanoparticule de aur circulând prin corp şi, odată ajunse în vasele de sânge, ataşându-se de tumoare, străpungând-o şi alipindu-se pe suprafaţa celulei."
"A celulei canceroase. Ele nu se vor alipi pe o celulă sănătoasă", remarcă Stahl.
"Exact, ele se vor alipi numai pe celula canceroasă. Acum vedeţi nanoparticulele în interiorul celulei, şi în această fază intervine tratamentul cu radiofrecvenţă al lui John Kanzius. Celulele se încing şi sunt distruse", spuse Curley.
"Dumnezeule! Parcă e un film dintr-acelea ştiinţifico-fantastice", spuse Stahl.
"Acum este deocamdată ceva ştiinţifico-fantastic", încuviinţă Curley. "Nu ne aflăm încă în faza de timp real, dar este ceva extrem de dătător de speranţe."
Chiar dacă în laborator totul se va dovedi în regulă, va mai dura încă vreo patru ani până să se poată trece la experimente pe oameni. Dar John Kanzius se teme că el nu are atâta timp la dispoziţie. De aceea, pentru a accelera cercetările el a făcut rost din donaţii de milioane de dolari şi şi-a popularizat invenţia cu ajutorul presei.
"E adevărat că de nenumărate ori comunitatea jurnalistică a prezentat relatări despre tratamentul cancerului", spune Stahl. "Chiar eu am scris o astfel de relatare în 1973... De câte ori am văzut astfel de metode, care funcţionează în condiţii de laborator, pe animale? Iar atunci când se trece la oameni ele nu mai dau rezultate."
"De zeci de ori", răspunse Curley.
Dar dacă de astă dată metoda va da rezultate, mai mult ca sigur că acestea nu-l vor mai putea ajuta pe cel care a inventat-o. John Kanzius ar mai avea la dispoziţie opţiunea unui transplant de măduvă, prin care ar putea câştiga ceva timp, dar după şase ani de chimioterapie o astfel de intervenţie ar fi pentru el o nouă încercare îngrozitoare.
"V-aţi spus vreodată "Mă las de treaba asta. Nu mai doresc să mă mai implic"?" îl întrebă Stahl.
"Da, răspunse Kanzius, am spus-o acum vreun an şi jumătate", răspunse Kanzius. "Dar apoi m-am răzgândit, gândindu-mă că, cu toate cercetările care au loc în instituţiile medicale, tare aş vrea să mai fiu în viaţă pentru a-l vedea pe primul pacient vindecat şi zâmbitor."
"Dumnezeule mare…" spuse Stahl.
"Şi atunci n-o să-mi mai pese de nimic", răspunse Kanzius.
Copyright © traducere şi adaptare Francisc Grünberg, YO4PX
Francisc Grünberg YO4PX
Articol aparut la 22-4-2008
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Pana cand?
De ce intrebarea asta? Pai , de ce nu?!?!
Cand duci o lupta si simti ca nu mai poti , cand ai dreptul sa renunti?
Sau oare nu ai dreptul!
Mi se spune de mult sa trag linie , dar nu pot. Cum adica sa trag linie?
Prietenii ma intreaba zilnic: "Ce faci nebuno , mai poti?"
Corect , ca doar de aia sunt prieteni. Nebuna dintotdeauna , dar mai pot?
Cand duci o lupta si simti ca nu mai poti , cand ai dreptul sa renunti?
Sau oare nu ai dreptul!
Mi se spune de mult sa trag linie , dar nu pot. Cum adica sa trag linie?
Prietenii ma intreaba zilnic: "Ce faci nebuno , mai poti?"
Corect , ca doar de aia sunt prieteni. Nebuna dintotdeauna , dar mai pot?
joi, 8 mai 2008
Este un blestem?
A trecut aproape o saptamana de cand asteptam un raspuns de la o clinica.
O sa ziceti , ei si ce? Pai da , dar nervii mei parca stau pe ace. Este o sansa la vindecare sau macar sa incercam sa facem ceva.
Oare sa fie blestem sau ce?
Tocmai mi-a spus despre baietelul care l-au acceptat saptamana trecuta. Clar era un caz asemanator de rabdomiosarcom , tot dupa autotransplant , dar din pacate era deja in coma :( ... si au primit acceptul de a merge acolo.
Si noi.....? Si noi asteptam.
Si ma uit la Emma cat de vie e si cata energie are si ... cat de mult mi-as dori sa se faca bine.
Probabil ca asa o sa fac. Daca nu primesc raspuns pana saptamana care vine , ma infiintez la ei la poarta. Doar nu o sa ma dea afara. Pe mine poate ca da , dar pe copil sigur nu.
Oare cum e mai bine sa fac?
O sa ziceti , ei si ce? Pai da , dar nervii mei parca stau pe ace. Este o sansa la vindecare sau macar sa incercam sa facem ceva.
Oare sa fie blestem sau ce?
Tocmai mi-a spus despre baietelul care l-au acceptat saptamana trecuta. Clar era un caz asemanator de rabdomiosarcom , tot dupa autotransplant , dar din pacate era deja in coma :( ... si au primit acceptul de a merge acolo.
Si noi.....? Si noi asteptam.
Si ma uit la Emma cat de vie e si cata energie are si ... cat de mult mi-as dori sa se faca bine.
Probabil ca asa o sa fac. Daca nu primesc raspuns pana saptamana care vine , ma infiintez la ei la poarta. Doar nu o sa ma dea afara. Pe mine poate ca da , dar pe copil sigur nu.
Oare cum e mai bine sa fac?
marți, 8 aprilie 2008
Vinovat
"Dumnezeu incearca pe cei care merita - si nu degeaba" - asa imi scria cineva cu o zi inainte.
Poate chiar asa este desi nu inteleg daca chiar este cineva care sa merite drama prin care trecem.
Culmea este ca nu ma asteptam sa primesc asa ceva de la persoana asta si a cazut ca un satar care mi-a taiat elanul care il prinsesem. Orice fac sau vreau sa fac parca este legat si nu reusesc sa desfac nodurile.
Parca cineva construieste un zid intre mine si tinta spre care ma indrept. Cu cat incerc mai mult zidul se inalta si este tot mai greu de trecut.
Se zice ca timpul vindeca ranile. Ale mele de ce se adancesc?
Poate chiar asa este desi nu inteleg daca chiar este cineva care sa merite drama prin care trecem.
Culmea este ca nu ma asteptam sa primesc asa ceva de la persoana asta si a cazut ca un satar care mi-a taiat elanul care il prinsesem. Orice fac sau vreau sa fac parca este legat si nu reusesc sa desfac nodurile.
Parca cineva construieste un zid intre mine si tinta spre care ma indrept. Cu cat incerc mai mult zidul se inalta si este tot mai greu de trecut.
Se zice ca timpul vindeca ranile. Ale mele de ce se adancesc?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
