vineri, 4 aprilie 2008

In cautari

Nu stiu cum sa incep.
E greu sa imi scriu toate ideile si toate temerile. Caut si nu gasesc si totusi poate ca raspunsul este in fata mea , iar eu nu pot sa vad.
Poate ca asa a fost de la inceput , iar eu am incercat sa tin cu dintii de ceva ce nu este al meu.
Imi plange sufletul si ca niciodata pot iar sa plang.
Ma uit la Emma cat de vesela si cata energie are ... si nu vreau sa cred si nu pot sa accept ca nu va mai fi.
Nu ma mai mangaie , nu ma mai saruta , nu ma mai ia de gat ... se detaseaza tot mai mult de mine.
Poate ca niciodata nu a fost a mea si totul a fost o iluzie.
Plang in continuare. Am obosit , ma simt daramata asa cum nu m-am mai simtit niciodata.
Caut o solutie si nu mai gasesc nimic.
Totul se naruie in jurul meu.

10 comentarii:

Gabi(2*mama) spunea...

Aida,tot respectul meu.Dumnezeu stie cum si de ce a creat tot,si de ce ducem fiecare crucea noastra.

Gabi ,mami de Bogdan

Maria spunea...

Iubita, cat ma bucur ca ai facut pasul asta.
Nici nu trebuie din prima sa le scrii pe toate. Le scrii cum vin, pe rand, pas cu pas. Vorbeste cu tine, striga-ti durerea si ai sa te descatusezi la un moment dat.
Vine un moment cand cu totii ajungem si la acceptare. Cu siguranta ai sa-l recunosti. E de neconfundat.
Emma e un copil cu multa personalitate si nici nu mi-o inchipui agatata de gatul tau toata ziua! E mare si ia decizii singura :) Pe de alta parte, Emma se detaseaca de tine si pentru ca, creste :)
Si Emma o sa fie mereu a ta, indiferent ce. Ce ati construit voi doua impreuna nu poate lua nimeni! Absolut nimeni!
O iubire speciala pentru oameni speciali ca voi.

Elena spunea...

Aida, va pup si va iubesc si nu mai scriu altceva, pt. ca risc sa o copii pe Mariaa!
Emma a crescut, are personalitate puternica si Emma e doar a ta!

Maria spunea...

sa nu uiti. in fiecare zi 2 minute cu tine. tu cu sufletul tau.

Unknown spunea...

Nimic nu poate fi mai devastator pentru o mama ddecit durerea prin care treci tu, e cumplit , nimeni nu ar trebui sa treaca prin asta dar...totusi se intimpla ...numai Dumnezeu stie de ce a vrut sa fie asa .
Numai El stie de ce a trebuit ca acest inger de copil sa treaca prin atitea incercari si de ce voi ca parinti sa suferiti atit de mult, dar cred ca El are pregatit pentru ea o viata frumoasa ...
Exact cum a spus si Mariaa, Emma va fi tot timpul a ta, nu vreau sa cred ca exista ceva care sa va desparta vreodata.
De cind am citit cuvintele tale scrise pe acest blogg nu imi mai pot stapini lacrimile.
Aida trebuie sa luptati!!!!!!!!
Si eu sunt mama si ma doare sufletul pentru orice lacrima varsata de baietelul meu.
VA PUP SI VA DORESC MULTA PUTERE PENTRU A LUPTA CU ACEASTA BOALA NECRUTATOARE.

Maria spunea...

Cred ca cel mai greu este cand esti un luptator din fire.
Cand in 'croiala' ta de om nu exista abandonul luptei, renuntare si nepasare pentru solutii ce ar putea exista undeva.
Nu! Stii doar ca tragi si cu 'dintii' numai sa gasesti o solutie. O solutie salvatoare la tot, dar la tot, ce ai mai bun!
Si momentul de deruta vine cand realizezi ca ceea ce se intampla te depaseste. Cu mult. Mult prea mult.

Si deruta e si mai mare cand fiecare om cu care te intalnesti iti spune : fa asa, ba fa asa, ba asaaaa!
Si tu esti ca un ciorap in cuva masinii de spalat si cand sa rasufli si tu, iti mai vine o ploasca-n cap de la soarta!
- Na, crezi ca ai scapat?!
- Ia de aici...sa-ti treaca visele aiurite din cap.
Si-nveti ca timpul nu mai are dimensiunea care o are la ceilalti.
Inveti sa-ti faci planuri pentru 5 minute, pentru o jumatate de zi in cel mai fericit caz. Si cand planingul se intinde pe mai multe zile...puaahhh, motiv intemeiat de sarbatoare, clarrr!
Asa cum e si fiecare zi langa draga de Emma, motiv de sarbatoare!

Nina T. spunea...

Aida, se spune ca ei, copiii, isi aleg parintii inainte de a veni pe Pamant, de acolo de sus, din ceruri.
Eu cred ca stie ea, Emma, de ce te-a ales pe tine sa-i fii mamica !
Tu esti a ei, ea e a ta si asa veti fi mereu ! Nimeni nu va poate lua asta.
Te imbratisez si te pup cu tot dragul !

Andreea Demirgian spunea...

curaj aida!

Unknown spunea...

Bine v-am gasit...

Anonim spunea...

Buna Aida, sunt si eu alaturi de tine...mi-e si frica sa spun ceva ca sa nu te necajesc cu ceva. Sa va dea Domnul tot ce doriti mai bun!